Materia primă folosită pentru obținerea produsului este laptele de oaie colectat de la micii fermieri din zonă (din localitate și de peste deal din localitatea Secaș). Despre calitatea laptelui folosit am putea spune că datorită florei pe care o regăsim în dealurile din Depresiunea Țării Zarandului pe care o pasc animalele, avem un lapte de o calitate (gust și compoziție ) net superioară unui lapte de câmpie.
Laptele de oaie este foarte gras ajungând până la 12% grăsime, conținut mare de proteine până la 9%, conținut ridicat de săruri minerale, deci un lapte de calitate, care prelucrat după rețetă tradițională specifică zonei, rezultă brânza puțin sărată de Radești –brănza de oaie, un produs foarte gustos dar și sănătos.
În lucrarea RĂDEȘTI – județul Arad o așezare multimilenară – Vasile V. Radă autorul descrie cu amănunte prepararea brânzei de oaie procedeu pe care îl știu și îl practică încă mulți din locuitorii satului. ’’Oile se mulgeau în vase de lemn ,numite șuștare sau într un vas mic numit uală sau olcuță care se golea în șuștar.
Laptele se strecura printr o bucată de pînză de cănepă numită ștergură. În vederea preparării cășului, se dă ciag (chiag) cam o lingură la o vădra de lapte. Înainte de întrebuințare se sfarmă o bucațică din cheag într un vas, un blid. Se adaugă puțină apă caldă și se amestecă bine, astfel preparat, cheagul se turna în lapte.
Laptele se închega într-un vas de lemn, de obicei în formă de trunchi de con, cu sau fară toarte – un ciubăruț sau în vase de lut. În funcție de starea vremii, închegarea laptelui se realiza într un interval variabil (între 10-45 minute).
Înainte de a i se da cheag, uneori laptele se încălzea, așezăndu- se aproape de vatra focului. Laptele de oaie închegat cu ciag se numea caș. Acesta ,apoi se frământa de regulă cu mâna. După frământare cașul se adună laolaltă cu măinile și ca să se scurgă zărul, se introducea într o bucată de pînză cusută într o formă conică și agățată apoi într-un cui. Ustensilei i se zicea săcuieț, straiță, ștergură, strecurătoare ,etc .
Uneori așa cu învelitoare – strecurătoare – săcuieț, se așeza pe o scăndură ce era scobită și avea un șănțuleț de scurgere iar peste caș se punea o scăndură pe care se îngrămădeau greutăți. Se făcea un teasc.
Avem și astăzi în gospodăria din vecini o cutie pentru presat (brânza) cașul care a fost realizată in anul 1891. Cașul tăiat felii cu un cuțit de lemn ,sărat și pus in gioabă (vas de lemn), devenea brânză sărată (adică telemea),,.
Așa cum s-a putut observă pentru acest produs s-a folosit doar lapte de oaie, cheag, sare și atât- rezultatul este o brănza fină, cremosă și deosebit de gustoasă, un produs 100% natural.